Lynne Sampson | Strateg de conținut | 18 aprilie 2024
Modelarea financiară oferă o imagine numerică a performanțelor unui business și ajută oamenii să prezică modul în care compania se va comporta în viitor. Este un termen amplu care poate acoperi multe tipuri diferite de modele. Modelarea financiară este utilizată într-o gamă largă de roluri, cum ar fi echipele financiare interne care evaluează sănătatea business-ului pentru a lua decizii privind bugetul și investițiile și de către analiștii externi de capitaluri proprii pentru a decide dacă să cumpere sau să vândă acțiunile unei companii sau să achiziționeze sau să împrumute un business. În general, un model financiar oferă o imagine de ansamblu a situației financiare actuale a unei societăți, împreună cu o prognoză a viitorului acesteia.
Modelarea financiară este procesul de creare a unui rezumat al performanțelor financiare istorice ale unei societăți, cu scopul de a prognoza performanțele viitoare ale societății. Aceste modele se bazează pe situații contabile fundamentale – inclusiv declarații de venit, bilanțuri și situații ale fluxurilor de numerar – combinate cu ipoteze privind perspectivele viitoare, cum ar fi vânzările, cheltuielile și investițiile de capital. Un model financiar combină datele istorice de performanță cu tendințele previzionate pentru a oferi o estimare a performanței viitoare, cum ar fi vânzările, pentru trimestrele următoare sau evaluarea companiei.
Modelarea financiară ajută liderii companiilor să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la investiții, buget și proiecte. Modelele exacte pot contribui la creșterea profitabilității și a creșterii unei companii, ajutându-i pe lideri să determine impactul financiar al deciziilor și să planifice viitorul cu o abordare bazată pe date. Acestea ajută analiștii externi să înțeleagă valoarea unei întreprinderi pentru a lua decizii de achiziție, de investiție și de creditare.
Concluzii cheie
Modelarea financiară este realizată de obicei de angajații specializați în planificare și analiză financiară (FP&A). Analiștii care utilizează modelarea financiară în cadrul unei companii lucrează, de obicei, în cadrul departamentului financiar al unei companii și au o înțelegere solidă a principiilor contabile și financiare. Echipele FP&A încep adesea cu metoda celor trei declarații, examinând situațiile financiare curente ale unei companii – cea mai recentă declarație de venit, bilanț și situație a fluxului de numerar – precum și programele aferente. În alte domenii, analiștii care realizează modelarea financiară pot lucra la bănci de investiții, firme de capital privat sau de capital de risc sau la alte firme interesate de valoarea unei companii și de perspectivele sale viitoare.
Analiștii analizează ipotezele privind tendințele viitoare și factorii determinanți ai business-ului pornind de la această bază de date privind performanța financiară. Factorii determinanți sunt orice factori care ar putea afecta în mod semnificativ veniturile sau cheltuielile viitoare și pot proveni din interiorul sau din exteriorul întreprinderii. Un exemplu unui astfel de factor intern ar putea fi vânzările anticipate, capacitatea de producție, stocurile sau portofoliul de comenzi – toate acestea vor afecta cantitatea pe care compania o poate vinde în următorul trimestru. Un exemplu de factor extern ar putea fi un factor economic, cum ar fi rata dobânzilor sau rata șomajului, sau o nouă reglementare guvernamentală care ar putea încetini sau accelera vânzările. Cu ajutorul acestor date, analiștii pot prognoza situația financiară a companiei pe termen scurt (trimestrul următor, anul fiscal în curs) sau pe termen lung (de obicei între trei și cinci ani). Prognozele pe termen scurt tind să fie mai precise decât prognozele pe termen lung, deoarece factorii determinanți și ipotezele sunt mai ușor de prevăzut pe termen scurt.
Scopul modelării financiare este de a crea o imagine informată a perspectivelor financiare și a valorii companiei, precum și a valorii proiectelor și investițiilor. Directorii de companii folosesc aceste modele pentru a lua decizii cu privire la unde să investească, să cheltuiască, să achiziționeze, să cedeze, să angajeze sau să concedieze angajați. Liderii financiari utilizează modele pentru a anticipa valoarea viitoare a acțiunilor unei companii și evaluarea pieței. Echipele FP&A utilizează modele pentru a testa diverse scenarii, pentru a estima valoarea noilor proiecte, pentru a decide bugetele și pentru a aloca numărul de angajați.
Modelarea financiară este importantă deoarece ajută liderii companiei să ia decizii mai bune, bazate mai mult pe date. Prin crearea modelelor financiare, companiile pot prognoza rezultatele și riscurile potențiale și își pot ajusta strategiile. Planificarea scenariilor se bazează în mare măsură pe modelarea financiară, analiștii analizând ipotezele și evaluând posibilele riscuri și randamente ale deciziilor, cum ar fi o investiție majoră de capital, de exemplu adăugarea unei noi fabrici, a unui spital sau a unui magazin de vânzare cu amănuntul. Aceștia folosesc modelarea pentru a lua decizii de finanțare, cum ar fi alegerea modalității de plată a acelor investiții mari: datorie, capital propriu sau numerar. Modelarea financiară este esențială pentru luarea unor decizii financiare solide care să asigure o creștere pe termen lung, știind ce valoare poate oferi creșterea și înțelegând ce riscuri își asumă o companie pentru a realiza această creștere.
Modelele financiare pot oferi multe tipuri de rezultate, acoperind o gamă largă de utilizări. Modelarea scenariilor, în special, este utilizată pe scară largă pentru a ajuta analiștii să efectueze evaluări ipotetice. Astfel de evaluări analizează principalii factori determinanți și ipotezele unui model, aplică o serie de valori și determină cele mai bune, cele mai rele și cele mai probabile rezultate. Aceste modele ajută liderii să ia decizii importante cu privire la strategia companiei, cum ar fi următoarele:
O companie mare pur și simplu nu poate funcționa eficient fără o modelare financiară solidă. Iată care sunt principalele beneficii pe care le obțin liderii de business.
Una dintre cele mai mari provocări ale modelării financiare este aceea de a începe cu date exacte și complete – chiar și pentru analiștii unei companii care creează modele. Pentru analiștii interni, datele financiare sunt de obicei stocate în software financiar sau sisteme de planificare a resurselor întreprinderii (ERP). Adesea, aceste sisteme nu sunt conectate la alte sisteme software, cum ar fi sistemele de gestionare a vânzărilor (care stochează informații privind prognoza veniturilor) sau a proiectelor (unde sunt înregistrate multe costuri). Companiile pot exporta toate aceste date în foi de calcul și apoi pot combina cifrele într-o singură foaie pentru modelare. Această abordare de consolidare creează mai multe probleme, inclusiv următoarele:
Alte provocări legate de modelarea financiară pot include:
Modelele financiare oferă o imagine instantanee a companiei la un moment fix în timp. Aceste modele financiare pot fi utilizate pentru a evalua o întreagă companie, un domeniu de activitate sau chiar un proiect, cum ar fi extinderea unei fabrici sau o campanie de marketing. Iată câteva exemple de modelare financiară.
Modelul celor trei situații combină declarația de venit, bilanțul și situația fluxurilor de numerar ale companiei. Acest model poate include, de asemenea, programe de sprijin, cum ar fi capitalul de lucru, datoriile, deprecierea și alte programe. Modelul celor trei situații constituie de obicei baza pentru modele financiare mai complexe. Prin combinarea acestor intrări cu factorii determinanți, riscurile și ipotezele, echipele FP&A pot modela următoarele:
Una dintre cele mai comune metode de evaluare este modelul fluxului de numerar actualizat (DCF), care presupune că numerarul disponibil al companiei valorează mai mult decât numerarul viitor, deoarece numerarul disponibil poate fi investit pentru a genera venituri viitoare. Modelele DCF analizează toate fluxurile de numerar viitoare estimate pe care le va genera un business sau un proiect și actualizează aceste fluxuri la valoarea curentă utilizând costul de capital al unei companii. Prin urmare, fluxurile de numerar mai timpurii sunt mai valoroase decât cele mai târzii. DCF poate ajuta la determinarea dacă acțiunile unei companii sunt supraevaluate sau subevaluate. Se utilizează, de asemenea, pentru a decide dacă un proiect generează un randament suficient pentru a justifica investiția sau dacă un proiect este mai valoros decât altul pe baza cantității de numerar pe care o va genera fiecare și a momentului în care o va face.
Acest model evaluează dacă o companie ar fi o țintă bună pentru preluare cu efect de levier sau LBO. Un LBO presupune achiziția unei companii prin îndatorare. Un model LBO estimează în detaliu performanțele viitoare, inclusiv creșterea veniturilor, fluxurile de numerar, cheltuielile, plățile datoriilor, și le utilizează pentru a stabili o valoare a business-ului. Un model LBO trebuie să evalueze valoarea totală a unei achiziții LOB și, de asemenea, lichiditatea și momentul fluxului de numerar pentru a evalua capacitatea societății de a face față plăților datoriilor și altor obligații în numerar.
Modelele de sensibilitate analizează în ce măsură performanța companiei este afectată de modificările variabilelor de intrare ale unui model. Astfel de modele evidențiază cei mai importanți factori determinanți ai succesului unei companii și cele mai mari riscuri în cazul în care prognozele nu corespund așteptărilor. Cel mai simplu exemplu este creșterea veniturilor. Un model de sensibilitate ar putea analiza ce se întâmplă cu o companie în cazul în care aceasta înregistrează o scădere a vânzărilor totale sau a creșterii vânzărilor. Cât de mult trebuie să scadă veniturile înainte ca societatea să riște să nu poată plăti salariile sau datoriile?
Această abordare analizează raportul financiar și evaluările companiilor din industrii și zone geografice similare pentru a evalua o companie. Prin urmare, pentru a evalua o companie de construcții de locuințe pe care doriți să o achiziționați, puteți analiza datele financiare ale firmelor de construcții de locuințe cotate la bursă din aceeași țară sau regiune, puteți compara ratele precum raportul preț/profit (P/E), valoarea întreprinderii în raport cu veniturile, marjele de profit și alte măsuri de valoare și profit. Modelul companiei comparabile analizează modul în care piața evaluează companiile similare celei pe care o evaluați.
O scurtătură pentru construirea unui model financiar este utilizarea unui software care vine cu mai multe modele și formule încorporate pentru prognoza veniturilor, rentabilității, modelării scenariilor, cheltuielilor de capital și multe altele. Software-ul de planificare poate oferi, de asemenea, medii libere care arată și se comportă ca foile de calcul, dar extrag date din alte sisteme în timp real, astfel încât modelul funcționează întotdeauna cu cele mai recente cifre.
Dacă construiți un model financiar de la zero într-o foaie de calcul, pașii se vor schimba în funcție de tipul de model. Cu toate acestea, în general, ar trebui să includeți următorii pași:
Ca un exemplu mai specific, iată pașii de execuție a unui model de flux de numerar actualizat.
Cele mai bune practici pentru modelarea financiară pot varia de la o industrie la alta sau chiar de la o companie la alta. În general, iată care sunt cele mai bune practici de care trebuie să țineți cont atunci când vă construiți modelele.
Cel mai simplu mod de a crea și de a menține modele financiare este de a utiliza un software conceput în acest scop. Un software precum Oracle Cloud Enterprise Performance Management (EPM) include sute de modele și formule financiare predefinite, precum și un mediu liber, asemănător unei foi de calcul, pentru modelări mai complexe. Oracle Cloud EPM poate extrage datele reale din Oracle Fusion Cloud Enterprise Resource Planning (ERP) în timp real, astfel încât să lucrați întotdeauna cu cifre actualizate la minut. Vă selectați modelul, introduceți factorii determinanți și ipotezele și obțineți rezultate imediate. Aplicația se conectează cu ușurință la alte software-uri de planificare Oracle, inclusiv la planurile de proiect din Oracle Cloud ERP, Oracle Cloud Sales Planning, Oracle Fusion Cloud Supply Chain Planning și la funcțiile de planificare a forței de muncă din Oracle Fusion Cloud Human Capital Management (HCM). Aceste conexiuni vă ajută să obțineți o imagine a tuturor planurilor din întregul business, arătând modul în care schimbările dintr-un departament vor afecta planurile din alte departamente ale companiei.
Care sunt cele patru componente majore ale modelării financiare?
Cele patru componente majore ale modelării financiare sunt ipotezele, analiza situațiilor financiare, evaluarea și analiza sensibilității. Ipotezele implică formularea de presupuneri cu privire la performanțele viitoare ale unui business. Situațiile financiare includ declarațiile de venit, bilanțurile și situațiile fluxurilor de numerar. Evaluarea presupune determinarea valorii unui business sau a unei investiții. Analiza sensibilității implică testarea scenariilor pentru a vedea cum ar afecta acestea situația financiară a unui business.
Care sunt cele șase tipuri de modele financiare?
Șase dintre cele mai frecvent utilizate modele financiare sunt fluxul de numerar actualizat (DCF), analiza comparabilă a societăților (CCA), cumpărarea cu efect de levier (LBO), suma părților, prețurile opțiunilor și simulările Monte Carlo.
Cum se realizează modelarea financiară?
Procesul implică colectarea și analizarea datelor din situațiile financiare curente, identificarea factorilor care ar putea avea un impact asupra rezultatelor viitoare ale companiei (denumiți și „factori determinanți”), crearea de ipoteze și scenarii, efectuarea calculelor și testarea acurateței modelului.
Vedeți exemple reale de strategii de planificare ale companiilor în ceea ce privește finanțele, marketingul, forța de muncă și multe altele.