Zero-trust este o metodă de abordare a securității IT care urmărește să păstreze datele sensibile în siguranță, respectând în același timp noile reglementări privind confidențialitatea. Pe măsură ce utilizarea serviciilor în cloud se extinde rapid, se creează, de asemenea, un nou potențial de compromitere sau de furt al datelor de conectare ale unui administrator sau ale unei aplicații privilegiate. În plus, poate crea un potențial de furt de date și de fraudă cibernetică pentru infractorii cibernetici, deoarece controalele de securitate eficiente sunt adesea luate în considerare abia ulterior. Zero-trust face posibilă reglementarea de către organizații a accesului la sisteme, rețele și date fără a renunța la control. Prin urmare, numărul organizațiilor care trec la un model de securitate zero-trust (adică fără încredere în nimeni) este în creștere, astfel încât companiile să-și poată proteja datele prin controale de securitate care restricționează accesul la date în conformitate cu o politică specifică.
O poziție standard de securitate a rețelei se concentrează pe stoparea amenințărilor care vin din afara perimetrului rețelei, dar poate vulnerabiliza datele la furt în interiorul rețelei. Această abordare utilizează firewall-uri, VPN-uri, controale de acces, IDS, IPS, SIEM-uri și gateway-uri de e-mail cu securitate în perimetrul pe care infractorii cibernetici știu cum să îl încalce. Acest fapt înseamnă că o persoană cu acreditările corecte ar putea fi admisă pe site-urile, aplicațiile sau dispozitivele oricărei rețele. În cazul securității zero-trust, nimeni din interiorul sau din afara rețelei nu prezintă încredere în mod implicit. Zero-trust funcționează de la început prin solicitarea de verificare din partea fiecărui utilizator care încearcă să obțină acces la resurse, autentificând astfel utilizatorii și reglementând accesul la sisteme, rețele și date. Acest proces implică validarea identităților utilizatorilor, a drepturilor de acces asociate cu un anumit sistem și permite organizațiilor să administreze identitățile digitale ale utilizatorilor, asigurându-le accesul corespunzător. Pentru a consolida autentificarea, zero-trust utilizează, de asemenea, mai multe niveluri de control avansat al accesului pentru accesarea dispozitivelor de rețea și a serverelor care susțin resursele. Această abordare oferă, de asemenea, posibilitatea de a urmări activitățile utilizatorilor, de a crea rapoarte cu privire la aceste activități și de a aplica anumite politici de asigurare a conformității.
Principiile arhitecturii zero-trust, așa cum au fost stabilite de National Institute of Standards & Technology (NIST) sunt următoarele:.
Reduceți riscul
Reduceți riscurile cauzate de amenințările constante cu ajutorul principiilor de proiectare bazate pe securitate. Utilizați tehnologii cum ar fi izolarea integrată a chiriașilor și accesul cu privilegii minime, care să contribuie, de asemenea, la respectarea reglementărilor privind conformitatea și confidențialitatea. Cu identități bine coordonate, organizațiile permit un control mai mare asupra accesului utilizatorilor, ceea ce se traduce prin reducerea riscurilor de încălcare a securității interne și externe.
Controlați accesul
O abordare de securitate zero-trust presupune captarea informațiilor despre utilizatori, managementul identităților utilizatorilor și orchestrarea privilegiilor de acces pentru a contribui la reglementarea accesului la sisteme sau rețele pentru utilizatorii individuali dintr-o organizație.
Îmbunătățiți poziția de securitate a organizațiilor
Consolidați-vă avantajul competitiv
Organizațiile care trec de la o abordare standard de securitate perimetrală la un model Zero Trust beneficiază de avantajele automatizării, securității și guvernanței, ceea ce le sporește avantajul competitiv general și flexibilitatea afacerii.
Organizațiile care urmăresc un model de securitate zero-trust trebuie:
Un model eficient de securitate zero-trust vă va oferi:
- Virtualizarea izolată a rețelei
- Separarea granulară a responsabilităților
- Acces la cel mai mic privilegiu
- Reducerea și remedierea automată a amenințărilor
- Criptare omniprezentă activată, prestabilită
- Monitorizare continuă a comportamentelor utilizatorilor
- Autentificare adaptivă bazată pe context