Mark Jackley | Strateg de conținut | 21 noiembrie 2023
Milioane de elevi au citit „Jungla” de Upton Sinclair, o descriere macabră a industriei de ambalare a cărnii în jurul anului 1900. Pe lângă faptul că a condus la reforme majore, cum ar fi Pure Food and Drug Act din 1906, cartea a stârnit un interes pentru transparența lanțului de aprovizionare. Dintr-odată, oamenii au vrut să știe cum erau fabricate produsele lor.
După mai bine de un secol, oamenii încă vor să știe. Unii vor să știe dacă laptopurile lor conțin tungsten extras în țări care permit munca forțată. Unii evită alimentele cu ingrediente modificate genetic. Alții doresc dovezi că mărcile pe care le aleg iau măsuri pentru a reduce deșeurile și amprenta lor de carbon. Acest tip de presiune din partea consumatorilor, împreună cu reglementările în creștere, obligă companiile să fie transparente în ceea ce privește lanțul de aprovizionare și practicile de producție.
Transparența lanțului de aprovizionare este practica de a împărtăși informații sau de a desfășura o activitate în mod deschis, astfel încât atât consumatorii, cât și companiile să știe unde și cum sunt produse bunurile. Lanțurile de aprovizionare transparente verifică originea și fluxul de materiale, piese și produse finite. În acest fel, companiile își informează părțile interesate și respectă legile care protejează planeta, lucrătorii și drepturile omului.
Într-un raport din 2022 Food Industry Association, 65 % dintre cumpărători au declarat că ar trece de la un brand pe care îl cumpără de obicei la un alt brand care comunică mai deschis despre lanțul său de aprovizionare, inclusiv informații privind bunăstarea animalelor și comerțul echitabil. Cercetările efectuate de Avery Dennison arată că 60 % dintre clienți doresc să aibă posibilitatea de a urmări articolele pe care le achiziționează de la brandurile de modă, în timp ce 86 % dintre cumpărători doresc mai multe informații de la brandurile de cosmetice despre proveniența ingredientelor produselor, conform British Beauty Council.
Uneori, lumea confundă cele două, deoarece sunt strâns legate.
Vizibilitatea se referă la capacitatea unei întreprinderi de a vedea activitățile din întregul său lanț de aprovizionare. Lipsa informațiilor despre furnizori reduce vizibilitatea. Acestea ar putea include date privind producția zilnică, controlul calității, aprovizionarea cu materii prime, locațiile de expediere și conformitatea cu legile privind siguranța lucrătorilor, drepturile omului și impactul asupra mediului.
De exemplu, Cano, un producător de huaraches mexicane din surse sustenabile, un fel de sandale, utilizează tehnologia blockchain pentru a urmări furnizorii și materialele. Procedând astfel, Cano evită furnizorii lipsiți de etică, al căror comportament ar putea duce la presă negativă, indignarea consumatorilor și pierderea vânzărilor.
Transparența înseamnă ceva diferit. În timp ce vizibilitatea lanțului de aprovizionare se referă la ceea ce văd companiile, transparența se referă la ceea ce fac și comunică acestea după ce văd ceea ce văd. Raportează acestea în mod transparent ceea ce descoperă în rețeaua lor de aprovizionare? În lipsa unei comunicări veridice, verificabile, transparența nu există.
Exemplu: Un producător de laptopuri care se aprovizionează cu minerale din Africa Centrală află că un furnizor folosește munca forțată. Ignorarea sau ascunderea acestor informații reprezintă un risc de business. Dacă abuzul furnizorului devine de notorietate publică, compania va trebui să își explice inacțiunea, eventual să plătească o amendă și probabil să își piardă clienții.
Experții remarcă faptul că transparența nu este posibilă fără vizibilitate. O companie nu poate fi transparentă cu privire la lucruri pe care nu le vede sau nu le știe. Dar și contrariul este adevărat: transparența creează vizibilitate. Dacă un furnizor nu dorește să fie transparent cu privire la operațiunile sale, este dificil pentru clienții furnizorului să aibă vizibilitate. Cele două condiții sunt interconectate.
Transparența lanțului de aprovizionare vs. Vizibilitatea lanțului de aprovizionare
Transparența lanțului de aprovizionare | Vizibilitatea lanțului de aprovizionare | |
---|---|---|
Definiție | Măsura în care toate părțile interesate au acces la informații privind practicile, politicile și rezultatele din cadrul întregului lanț de aprovizionare. | Capacitatea unei companii de a urmări produsele și componentele de-a lungul lanțului de aprovizionare, adesea în timp real. |
Focus | Practici etice, sustenabilitate și responsabilitate socială. | Eficiența, urmărirea și gestionarea operațiunilor lanțului de aprovizionare. |
Obiectiv principal | Asigurarea practicilor etice și a conformității cu standardele sociale și de mediu. | Optimizarea operațiunilor lanțului de aprovizionare și îmbunătățirea timpilor de răspuns. |
Participanți implicați | Consumatori, ONG-uri, organisme de reglementare și alte părți externe. | Participanți interni, cum ar fi managementul, logistica și partenerii din lanțul de aprovizionare. |
Instrumente și tehnici | Audituri, certificări, rapoarte și comunicări publice. | Sisteme de gestionare a inventarului, urmărire GPS și analiză a datelor. |
Beneficii | Îmbunătățește reputația mărcii, consolidează încrederea consumatorilor și asigură conformitatea cu reglementările. | Îmbunătățește eficiența operațională, reduce costurile și sporește satisfacția clienților. |
Provocări | Asigurarea acurateței și exhaustivității informațiilor, gestionarea lanțurilor de aprovizionare complexe. | Integrarea diferitelor sisteme și tehnologii, asigurând acuratețea datelor în timp real. |
Metrici esențiale | Ratele de conformitate, procentele de aprovizionare etică, indicatorii de sustenabilitate. | Timp de finalizare, nivelul stocurilor, acuratețea comenzilor, urmărirea expedierilor. |
Transparența lanțului de aprovizionare începe cu vizibilitatea. Printre exemple se numără verificarea faptului că alimentele respectă standardele ecologice, efectuarea unui audit al fabricii, vizualizarea unui raport de control al calității sau întârzierea producției pentru repararea utilajelor defecte.
Concluzii cheie
Transparența lanțului de aprovizionare este dificilă, dar merită.
Este dificilă deoarece o companie poate cumpăra piese, materiale sau servicii de la mii de furnizori. James McGregor de la compania de consultanță APCO Worldwide a declarat pentru The New York Times: „Lanțurile de aprovizionare sunt ca un bol de spaghete. E amestecat complet. Nici nu știi de unde vine ce.”
De exemplu, producătorul de bunuri de consum Proctor & Gamble, care deține branduri precum Tide, Gillette și Head & Shoulders, are aproape 50 000 de furnizori direcți (cunoscuți sub denumirea de furnizori de Tier 1). Fiecare dintre acești furnizori poate, la rândul său, să cumpere materiale de la sute de alți furnizori (Tier 2, Tier 3 și așa mai departe, în funcție de cât de departe sunt de producător).
Este posibil ca furnizorii din aval să nu colecteze sau să nu împărtășească informațiile de care companiile din amonte au nevoie pentru o raportare transparentă. De exemplu, un furnizor de Tier 3 poate utiliza minerale extrase doar în câteva țări, una dintre acestea fiind cunoscută pentru faptul că permite munca forțată. În cazul în care furnizorul respectiv nu împărtășește date cu privire la sursele sale de minerale, transparența devine imposibilă.
Ca să fim corecți, unii furnizori din aval sunt mici întreprinderi sau ferme, multe dintre ele în țări sărace. Fără îndrumare și chiar resurse din partea clienților producători, este posibil ca aceștia să nu aibă expertiza și resursele necesare pentru a funcționa mai etic sau mai sustenabil.
Însă având în vedere că guvernele, organizațiile neguvernamentale și consumatorii sunt cu ochii pe ei, producătorii doresc să evite deteriorarea reputației. Guvernele din Regatul Unit și California au fost printre primele care au cerut companiilor care își desfășoară activitatea în aceste locații să verifice că nu există sclavie umană în lanțurile lor de aprovizionare. Legea Dodd-Frank, adoptată de Congres în 2010, interzice utilizarea „mineralelor de conflict” – aur și tungsten, de exemplu, extrase în țări care permit munca forțată și folosesc profiturile pentru a finanța conflicte armate.
De asemenea, o companie poate dori pur și simplu să desfășoare o activitate etică și să evite utilizarea ingredientelor nesigure sau a componentelor de calitate inferioară, astfel încât să nu se aprovizioneze cu bunuri de la companii cu un istoric de mediu slab sau care au de-a face cu abuzuri asupra lucrătorilor sau animalelor.
Întreprinderile care impun transparență în lanțurile lor de aprovizionare își pot desfășura activitatea într-un mod mai conform, pot reduce riscurile de business, pot îmbunătăți loialitatea față de marcă și pot spori eficiența.
Îmbunătățirea conformității juridice. Companiile care distribuie proactiv informații despre lanțul de aprovizionare se pot conforma mai ușor unui număr tot mai mare de reglementări. Mulți utilizează platforme bazate pe cloud pentru a colecta și standardiza datele furnizorilor. Fără astfel de date, măsurarea conformității este imposibilă, în special la scara rețelelor globale de aprovizionare, fiecare răspunzând în fața diferitelor autorități de reglementare naționale și străine. Regatul Unit și Australia, de exemplu, au adoptat legi moderne împotriva sclaviei. În Statele Unite, Legea Dodd-Frank cere companiilor să se asigure că furnizorii lor nu se aprovizionează cu minereuri din țări care tolerează încălcări ale drepturilor omului. Din 2022, Norvegia, Țările de Jos, Elveția, Germania, Austria, Spania și Luxemburg au adoptat legi similare.
În New York, legislatura statului dezbate Legea privind sustenabilitatea și responsabilitatea socială în domeniul modei (Fashion Act), care stabilește standarde de mediu și de muncă obligatorii din punct de vedere juridic pentru această industrie. Directiva UE privind raportarea sustenabilității corporative, care intră în vigoare în 2023, impune întreprinderilor să utilizeze standarde comune atunci când măsoară modul în care lanțurile de aprovizionare afectează mediul, lucrătorii și comunitățile.
Îmbunătățirea rezilienței lanțului de aprovizionare și a gestionării riscurilor. Deoarece transparența lanțului de aprovizionare se bazează pe colectarea, verificarea și schimbul de date, aceasta îmbunătățește capacitatea unei companii de a urmări piesele, componentele și produsele în fiecare etapă, inclusiv în propriul inventar. Toate acestea contribuie la o operațiune mai eficientă prin descoperirea blocajelor, a problemelor de calitate și a întreruperilor potențiale care pot fi evitate.
Înțelegând mai bine cine sunt furnizorii lor și cum funcționează aceștia, companiile își pot reduce riscurile. De exemplu, știind că un furnizor încalcă legislația maritimă prin pescuitul excesiv în anumite ape, un producător de conserve de ton poate lua măsuri corective înainte de a deveni o problemă de reglementare sau de relații publice. Dacă producătorul solicită tuturor furnizorilor săi să respecte legile și să raporteze cu sinceritate, acesta își reduce propriul risc comercial.
Fidelitate sporită față de brand. Consumatorii sunt de patru ori mai predispuși să aibă încredere în companiile care au un scop precis și care comunică în mod clar condițiile în care sunt fabricate produsele, conform unui sondaj realizat în 2020 de firma de comunicare Zeno. De asemenea, sunt mai predispuși să cumpere pentru prima dată de la branduri pe care le percep ca fiind mai sustenabile și mai etice decât altele.
Unele companii fac din transparență o parte esențială a brandului lor. Chipotle, de exemplu, promovează valori de marcă precum aprovizionarea sustenabilă, ingrediente sănătoase (bio, fără hormoni adăugați) și tratamentul uman al animalelor de către furnizorii de carne. Consumatorii pot verifica realitatea marketingului Chipotle accesând raportul său anual privind sustenabilitatea, unde vor afla că compania este pe cale să îndeplinească obiectivele privind reducerea deșeurilor și produsele achiziționate local.
Blockchain creează un registru digital al tranzacțiilor din lanțul de aprovizionare, partajat de companii și furnizori și actualizat în timp real. Registrul devine o cale virtuală pe care partenerii o pot urmări. Urmărirea inteligentă combină blockchain, senzorii Internet of Things (IoT) și analiza pentru a automatiza urmărirea, facilitând și accelerând urmărirea produselor în fiecare etapă a traseului lor. Companiile pot oferi chiar și consumatorilor și altor clienți finali acces la aceleași informații prin intermediul codurilor QR de pe etichetele produselor. Odată introduse într-un blockchain, datele sunt imuabile – nimeni nu le poate modifica, reducând astfel probabilitatea de fraudă.
Unele companii au început să utilizeze teste ADN. De exemplu, un furnizor trimite o comandă de cămăși din bumbac Pima. După ce le primește, producătorul folosește un serviciu de testare pentru a analiza bumbacul, secvențializând ADN-ul său sau examinând izotopii care dezvăluie locul de origine prin reflectarea nivelului precipitațiilor, a temperaturilor și chiar a latitudinii. A provenit bumbacul din regiunile de cultivare Pima din California sau din regiunea Xinjiang din China, care este interzisă pentru că permite munca forțată? Știința oferă răspunsul.
Alte tehnologii sprijină transparența prin colectarea de date în diferite etape. De exemplu, platformele cloud de gestionare a lanțului de aprovizionare (SCM) conectează datele între funcții precum achizițiile, producția, gestionarea comenzilor și gestionarea stocurilor. Aplicațiile de gestionare a ciclului de viață al produselor (PLM) colectează și partajează date de la proiectarea și dezvoltarea unui produs până la lansarea acestuia.
Aplicațiile de planificare și analiză, inclusiv modelarea scenariilor ipotetice, permit managerilor lanțului de aprovizionare să înțeleagă implicațiile scenariilor viitoare – de exemplu, creșteri uriașe ale cererii sau o catastrofă meteorologică care închide fabricile și porturile. Tehnologiile IoT colectează date în fabrici, din camioane și în centre de distribuție, monitorizând totul, de la originea și locația transporturilor până la condițiile de lucru din fabrică.
Mai mult decât orice, un schimb mai bun de informații între producători și furnizori sporește transparența lanțului de aprovizionare. Cele mai bune practici de mai jos vă pot ajuta.
Pentru a-și înțelege riscurile lanțului de aprovizionare, producătorii efectuează o evaluare care începe prin definirea riscului în ceea ce privește piețele și industria întreprinderii. Această definiție reflectă principalele preocupări ale conducerii companiei, ale furnizorilor, investitorilor și clienților, precum și impactul potențial al acestor riscuri asupra organizației. Stabilirea obiectivelor de transparență este una dintre multele sarcini care urmează. De exemplu, o companie ar putea stabili obiective privind etichetarea transparentă a produselor și aprovizionarea sustenabilă cu materiale. Orice lucru care pune în pericol aceste obiective este inclus în evaluare. Pentru a rafina obiectivele, planificatorii iau în considerare modul în care cultura corporativă, relațiile cu furnizorii și condițiile din industrie ar putea afecta transparența.
Indiferent de cadrul pe care îl folosesc pentru a stabili obiectivele, companiile procedează în mod normal la o monitorizare prin comunicarea în detaliu către furnizori a informațiilor pe care le solicită de la aceștia. Pentru a fi transparente față de orice grup de părți interesate, companiile au nevoie de fapte – cu cât sunt mai verificabile, cu atât mai bine – privind aprovizionarea furnizorilor, sustenabilitatea, condițiile de la locul de muncă și altele.
Deoarece lanțurile de aprovizionare sunt atât de complexe, producătorii creează hărți care arată locația exactă a furnizorilor care furnizează materiale cheie, începând cu furnizorii de Tier 1 și continuând în aval. Noile programe informatice facilitează maparea surselor și a subcontractanților, ajutând companiile să vizualizeze modul în care fiecare parteneriat funcționează în ceea ce privește conformitatea și controlul calității. Instrumentele de mapare sunt uneori integrate în aplicațiile SCM, împreună cu instrumentele care le ajută să colecteze date privind performanța furnizorilor.
Producătorii colectează informații cu privire la performanța furnizorilor lor pentru a controla costurile, pentru a reduce riscurile și pentru a-i responsabiliza cu privire la livrarea de produse de calitate la timp. Aceste informații includ, de asemenea, date privind istoricul furnizorilor în materie de respectare a legislației privind siguranța lucrătorilor, drepturile omului și mediul, menționând orice încălcări actuale sau trecute. Unele aplicații SCM automatizează această captură de date și emit alerte de neconformitate.
O parte integrantă a transparenței este reprezentată de comunicarea regulată și schimbul de informații între un producător și partenerii săi din lanțul de aprovizionare. Unele companii organizează conferințe ale furnizorilor, unde furnizorii au ocazia să pună întrebări, să facă sugestii și să obțină clarificări cu privire la cerințe. Alții participă la conferințe industriale pentru a stabili legături cu furnizorii și alți producători. Uneori, companiile creează pagini web pentru furnizori, cu linkuri către politicile companiei și documentația de conformitate, precum și întrebări frecvente pe teme precum cum să devii furnizor sau cum să lucrezi cu echipa de achiziții.
Procesele standardizate fac viața mai ușoară pentru furnizori și clienți. De exemplu, un set standard de politici care să ghideze inspecțiile în fabrici – indiferent unde sunt situate fabricile sau ce furnizează acestea – simplifică procesul de colectare a datelor privind calitatea, siguranța și comportamentul etic. Un proces standardizat clarifică aspecte precum cine va conduce inspecțiile – echipa clientului sau o terță parte – de fiecare dată.
Conformitatea nu este singurul proces pe care standardizarea îl poate îmbunătăți. Atunci când o companie și furnizorii săi împărtășesc o platformă de gestionare a comenzilor, cele două organizații lucrează în mod standardizat pentru a finaliza comenzile, a controla calitatea și a investiga orice probleme, toate acestea contribuind la operațiuni mai eficiente.
Companiile invită adesea furnizorii să contribuie la rafinarea standardelor, asigurându-se că majoritatea furnizorilor au capacitatea de a le respecta. De exemplu, o companie care are nevoie de rapoarte financiare trimestriale de la furnizori ar putea efectua un sondaj pentru a afla când începe anul lor fiscal. În felul acesta, când vor apărea rapoartele Q1, toate vor acoperi același interval de timp.
Mulți producători utilizează fișe de evaluare pentru urmărirea performanței furnizorilor, încorporând măsurători privind livrarea la timp, costul, acuratețea comenzilor, respectarea principiilor de sustenabilitate, stabilitatea financiară, timpul de procesare a facturilor și timpul necesar furnizorilor pentru a confirma primirea comenzilor de achiziție. Pe lângă furnizarea de informații care sprijină transparența, fișele de evaluare sunt un punct de plecare pentru discuțiile continue privind reducerea costurilor și îmbunătățirea serviciilor generale.
Deși legile și reglementările impun companiilor să dezvăluie anumite tipuri de informații financiare, privind sursele de aprovizionare, siguranța și altele, adesea companiile sunt cele care decid nivelul de detaliere. De exemplu, pentru a-și proteja poziția concurențială, o companie ar putea să nu împărtășească prețurile furnizorilor pentru materialele vitale decât dacă este obligată prin lege să facă acest lucru. Chiar dacă managerii lanțului de aprovizionare sunt responsabili pentru autentificarea datelor, nivelul de divulgare ar trebui aprobat de conducerea întreprinderii. Companiile angajate în favoarea transparenței consideră divulgarea informațiilor drept o competență de bază. Patagonia, compania producătoare de articole de îmbrăcăminte pentru exterior, furnizează o hartă detaliată a lanțurilor sale de aprovizionare împreună cu declarațiile sale de informare. Companiile care nu adoptă pe deplin principiul divulgării pot ascunde cât mai multe informații sau, dimpotrivă, pot inunda domeniul public cu informații confuze.
Companiile măsoară progresul transparenței lanțului lor de aprovizionare prin revizuirea obiectivelor stabilite, identificarea îmbunătățirilor și discutarea obiectivelor pe care nu le-au atins (și de ce). Colaborarea strânsă cu furnizorii este esențială. Dacă o companie și-ar stabili un obiectiv de reducere a amprentei sale de mediu, aceasta ar măsura progresul folosind datele pe care furnizorii sunt de acord să le furnizeze, pe o platformă comună, urmărind parametri precum emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea apei și deșeurile. Având în vedere numărul mare de parteneri, compania ar putea să se concentreze asupra celor mai mari furnizori cu cel mai mare impact asupra mediului, cerându-le să îndeplinească standardele stabilite în termen de, să zicem, doi ani, în timp ce lucrează cu furnizori mai mici în cadrul unor termene mai flexibile. Compania ar trebui să își comunice în mod clar așteptările și să ofere orice formare necesară pentru a atinge obiectivele de conformitate.
În următorii ani, producătorii vor face din transparența lanțului de aprovizionare o prioritate și mai mare. Nu vor avea de ales. Ca urmare a Legii Dodd-Frank din 2010 și a recentelor interdicții din Regatul Unit și Australia privind munca forțată, legiuitorii și autoritățile de reglementare din întreaga lume sunt pe punctul de a impune o mai mare transparență. Priviți, de exemplu, la Legea modei (Fashion Act), aflată în dezbatere în legislatura din New York, și propunerile similare din diferite țări ale UE. De asemenea, interesul consumatorilor pentru locul și modul în care sunt fabricate produsele continuă să crească. Un studiu McKinsey & Company din 2020 a arătat că vânzările de produse despre care se afirmă că sunt fabricate în mod sustenabil și că provin din surse etice au crescut în medie cu 28 % în ultimii cinci ani, față de 20 % pentru produsele care nu beneficiază de astfel de declarații. Însă acum consumatorii vor să vadă dovezi care să susțină aceste afirmații.
Pe măsură ce liderii corporativi stabilesc noi politici pentru a-și ilumina lanțurile de aprovizionare, managerii vor trebui să adune volume enorme de date, capturate cu ajutorul aplicațiilor cloud SCM și PLM. Tehnologiile IoT vor deveni tot mai răspândite, colectând și analizând date în fabrici, camioane, depozite și alte spații fizice. De asemenea, utilizarea Blockchain va crește, permițând partenerilor comerciali să urmărească și să monitorizeze mai ușor activitatea lanțului de aprovizionare.
Oracle Cloud Supply Chain Management and Manufacturing (SCM) sprijină transparența cu ajutorul aplicațiilor care conectează fiecare aspect al lanțului de aprovizionare – planificarea cererii, gestionarea stocurilor, producția, întreținerea echipamentelor, gestionarea comenzilor, logistica, achizițiile și PLM – colectând datele solicitate de autoritățile de reglementare și consumatori. Oracle Fusion Cloud Internet of Things Intelligent Applications captează datele senzorilor de la dispozitivele conectate din fabrici, depozite și camioane, oferind actualizări în timp real cu privire la siguranța spațiilor de producție și la locația transporturilor. Oracle Intelligent Track and Trace utilizează tehnologia blockchain pentru a ajuta companiile și furnizorii să partajeze date în siguranță, facilitând urmărirea originii materialelor și a practicilor partenerilor.
De ce este dificilă realizarea transparenței lanțului de aprovizionare?
Transparența este greu de realizat deoarece lanțurile de aprovizionare sunt complexe. Un mare producător multinațional are mii de furnizori, care la rândul lor pot avea sute de furnizori proprii. Transparența presupune ca fiecare furnizor să furnizeze date privind sursele de aprovizionare cu materiale și condițiile în care acestea sunt obținute.
De ce este importantă transparența pentru gestionarea cu succes a lanțului de aprovizionare?
Gestionarea lanțului de aprovizionare nu este doar un exercițiu de procurare a celor mai bune materiale la cel mai mic preț. Consumatorii și guvernele insistă să știe de unde provin bunurile și cum sunt fabricate, pentru a se conforma reglementărilor și a satisface cererile clienților pentru produse care provin și sunt produse în mod etic.
Care sunt provocările în ceea ce privește transparența lanțului de aprovizionare?
O provocare majoră pentru producători este colaborarea cu furnizorii pentru a aduna datele justificative: de unde și-au procurat furnizorii materialele, cine sunt partenerii lor din aval și dacă respectă numeroase legi și reglementări. O altă provocare este asigurarea faptului că toate datele sunt precise și complete, ceea ce necesită actualizări constante și audituri periodice.
Aflați cum să vă îmbunătățiți calitatea și rapiditatea procesului decizional din lanțul de aprovizionare și să depășiți provocările viitorului în e-book-ul nostru.